Suferinţa…un cuvânt prea dur pentru zilele noastre, zile în care tot ce contează e să o ducem de la bine spre mai bine. Dar totuşi, în mod inevitabil, apar momente în viaţa noastră când suntem obligaţi să gustăm din suferinţă…fie că e pricinuită de lucruri mărunte sau lucruri mari, ea rămâne tot suferinţă, ceea ce diferă fiind doar doza. De ce îngăduie Dumnezeu suferinţa? Ciudat că ne punem această întrebare, dar refuzăm să ne întrebăm de ce ne merge bine, sau de ce totul e ok în viaţa noastră. Când toate ne merg bine suntem tentaţi să aspirăm la mai bine şi tot asa…dar când trecem printr-o suferinţă / încercare începem “să-l luăm la rost” pe Dumnezeu. Suferinţele sunt ca injecţiile: cu toate că sunt dureroase (în cazul acesta pentru suflet) ele sunt menite să ne “însănătoşească”. Altfel spus, durerea produsă de o suferinţă este infimă în comparaţie cu binele care urmează.
Nu cred că ar avea rost să spun că am suferit, sau să spun cât de uşor/greu mi-a fost în unele suferinţe, întrucât nu risc să cad într-o extremă EMOtivă. Totuşi nimeni, absolut nimeni, nu este privat de suferinţe. Ceea ce diferă de la o persoană la alta e modul în care îi este “servită” suferinţa: ca pedeapsă sau ca încercare, dar aceasta nu depinde de noi, aceasta rămâne la latitudinea lui Dumnezeu. Suferinţele sunt palmele care le primim ca să ne trezim la realitate.
Închei aici în speranţa că ne trezim uşor din “amorţeala” noastră. Salut
🙂
nu zici rau ma “alecsul” mie deja mi se face mila de ei 😀
Bai baietzi/fete 🙂
Despre curentu asta “emo”. Eu zic ca o sa treaca, dar odata cu venirea lui s-a facut o “cernere”, nu neaparat din punct de vedere spiritual, dar pur si simplu, “kizii” care doresc sa impacteze, sa iese’n evidenta, au adoptat stilu acesta. Si au reusit sa impacteze, intr’un mod penibil si jenant din punctul meu de vedere. Totusi o sa treaca. Dar o sa raman urme…nu neaparat pe mainile copiilor “EMO”, cat pe caracterele acestora. Eh, nu ma priveste pe mine, pentru simplul fapt ca sfaturi le potzi da, minte nu. Ideea e ca EMo-laii astia (cum ii catalogam noi ) reusesc sa gaseasca in fiecare zi a lor mai multe motive de a “suferi” decat motive de a astepta ziua de maine. Or sa ajunga in “pana” de motive, si atunci or sa planga ca soarele nu le zambeste, ca luna e prea alba, ca vara nu e zapada etc. Gasesc ei. 🙂
nu ai precizat si io am luat lucrurile prea in serios :)) … :)…sorry 😀
nu ai precizat si io am luat lucrurile prea in serioc :)) … :)…sorry 😀
ziceam “intr-o anumita masura” ((:
da “un om sincer e mult mai probabil sa-si rezolve problemele” corect…dar acel om sincer trebuie sa si caute afectiunea si dragostea,si atunci klar o gaseste…sa nu se complaca in starea aia naspa si chiar sa se laude k ii EMO….pt k Isus se lasa gasit daca il cauta cineva ;)…trebuie numai sa vrei schimbarea si sa lupti pt ea :)…bless
daca se tot dezbate subiectul, eu chiar apreciez intr-o anumita masura sinceritatea lor cand declara ca nu sunt fericiti, multumiti si ca nu au gasit afectiunea, dragostea si acceptarea dupa care tanjesc
un om sincer e mult mai probabil sa-si rezolve problemele
nimeni nu isi doreste sa ajunga EMO :))…..apropo…am vazut pe strada un EMO se plimba cu un tzurtzur MARE de gheata in bratze :))….mi-l imaginam stand acasa in coltul camerei si plangand dc se topeste….:)))
N’am nimic cu EMO. Doar ca am specificat ca nu’mi doresc sa cad in extrema lor, am standarde mai inalte 😛
ma ce aveti cu EMO =)) ….lasa-ti ma k si ei ar trai :))…..
“Suferinţa…un cuvânt prea dur pentru zilele noastre…”
Intr-adevar Alex, „zilele noastre” si suferinta au o relatie ciudata. Pe de o parte suferinta este „inadmisibila”, vezi relatia parintilor cu copiii (daca ai stranutat toata familia este in alerta), orgnizatii peste organizatii care combat foamea, frigul, setea, saracia, ….nimic rau. Pe de alta parte niciodata nu s-a suferit mai mult, mai pe tacute, mai stupid si mai grav ca in zilele noastre. Suntem tot mai multi si tot mai singuri, inclusiv in biserici (daca nu esti vedeta nu existi). Pana si nevinovatele competitii care ar trebuii sa ne destinda, au in ele atata furie incit devin absurde. Cauza tuturor acestora? O lume ce l-a uitat pe Dumnezeu. In biserici si aiurea.
Palme vom continua sa primim. Macar pt noi sa nu fie pe degeaba, nu-i asa Alex? Dar sa nu fiu nici eu prea EMOtiv.
rEMOtivatoare idei
puteam sa-mi bag mana-n foc ca zici ceva de asta:))