Nu demult, vedeam rugăciunea ca fiind o obligaţie zilnică, şi astfel am introdus-o în rutina zilnică. Trebuie avut grijă să nu facem greşeala aceasta.
Ce este rugăciunea?
Rugăciunea este un fel de „speech” prin care te prezinţi în faţa lui Dumnezeu, ca în faţa unui juriu. El va decide ce este mai bine pentru tine şi îţi va îndeplini rugămintea la timpul potrivit. Rugăciunea fiecărei persoane ar trebui să fie făcută cu credinţă.
Ea nu este doar o cerinţă, ci trebuie să conţină şi laudă la adresa Lui şi mulţumire pentru tot ceea ce ţi se întâmplă, bine sau rău şi pentru tot ceea ce ţi-a dăruit El. Lui îi datorăm TOT (adică chiar totul).
Prin rugăciune primeşti zilnic doza necesară de forţă pentru a rezista, deoarece viaţa e plină de greutăţi, e plină de ispite şi de curse ale vrăjmaşului.
Ar trebui ca rugăciunea să ne preocupe mai mult, deoarece uneori dăm o importanţă mai mare altor lucruri nesemnificative care n-au nici o legătură cu Domnul. Aşadar trebuie să ne smerim şi să venim înaintea Domnului cu o inimă curată, plină de dragoste.
Vlad,
Nu ar fi rau sa ne asumam rugaciunea ca si o obligatie zilnica. Binefacatorul trezeste in omul serios anumite obligatii. Pana si „nobletea obliga”.
Dar sa nu o transformam intr-o rutina, asta da, sunt de acord.
Ni se intampla noua, neoprotestantiloir, sa ne consideram superiori celor din cultele traditionale, pentru ca nu avem rugaciuni „fabricate” de altii. Dar asta nu inseamna ca am invins rutina, atata vreme cat nu depasim o frazeologie uzata care reprezinta „Nascatoarele” noastre si rugaciunea publica a ajuns o buna ocazie sa ne dovedim talentul.