Ne este frică să îndrăznim, ne e frică să încercăm lucruri diferite, ne e frică să ieşim din sfera “normalului”, sfera stabilită de lumea aceasta.
Îndrăzneşte să păşeşti acolo unde nu eşti sigur, îndrăzneşte să mergi unde nu ţi-ai imaginat vreodată că poţi ajunge, îndrăzneşte să crezi, îndrăzneşte să zâmbeşti, să plângi, să simţi, să trăieşti, îndrăzneşte să te afirmi, îndrăzneşte să fii tu, îndrăzneşte să îi asculţi pe alţii. Unii ar avea nevoie de acest lucru, aşa că îndrăzneşte.
Aşa cum boliile, păcatele, obiceiurile proaste sunt “transmisibile” şi dragostea, blândeţea, răbdarea pot să influenteze viaţa altora. Îndrăzneşte, nu-ţi fie frică, mai ales când ştii că Domnul e mereu acolo pentru tine. Fi şi tu acolo pentru alţii.
Nu ignora ce e în preajma ta. Ştiu că ai curaj, cu toată frica, îndrăzneşte. E normal să ne temem, să ne fie frică de ce se poate întâmpla, de lucrurile care pot avea o întorsătură aşa cum nu ne-o dorim.
Dar, şi ce dacă? De ceea ce ne temem, aceea ni se întâmplă (Iov 3:25). Îndrăzneşte să te încrezi în El şi fi sigur că tot ceea ce ţi se-ntâmplă este spre binele tău, doar că e greu să vezi de la început scopul tuturor lucrurilor. Crede şi nu renunţa. Este inevitabil să nu îţi fie frică de consecinţe, dar pentru asta există curajul care vine în urma fricii. Depăşeşte-ţi condiţia şi îndrăzneşte. Isus a biruit lumea.
“Încrede-te în Domnul din toata inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta.”
Senin si frumos.
De s-ar umple lumea cu astfel de oameni!?