Cadoul lui Dumnezeu
În ultimele zile am început din nou să-L simt pe Dumnezeu în viaţa mea, în jurul meu, în tot ceea ce sunt implicat, după ce, cu ruşine şi disperare, nu am făcut lucrul acesta o perioadă de timp. Pur şi simplu uitam foarte des şi repede, că sunt copilul lui Dumnezeu, că El m-a scos din lume şi m-a ajutat să fiu altfel. Pur şi simplu nu-I mai ceream ajutorul, nu mai era pentru mine prioritatea numărul 1, eram atât de preocupat de restul nevoilor mele încât nici măcar nu mă gândeam la El şi implicit nu mai vorbeam despre El, nu mai era pentru mine un subiect de discuţie. Chiar şi atunci când vroiam să stau de vorbă cu El, mă puneam pe genunchi şi, foarte încrezător, începeam să mă rog. În timp ce mă rugam, cum rosteam un cuvânt care îmi amintea de ceva interesant, repede îmi zbura mintea de la rugăciune şi începeam să-mi imaginez contextul în care am folosit acel cuvânt iar după câteva secunde, “trezindu-mă din vis”, reveneam la rugăciune, însă nu la fel de încrezător ci cu câteva semne de întrebare: Care a fost cauza? Cum de un simplu cuvânt m-a distras de la rugăciunea mea, de la comunicarea mea cu Dumnezeu? De ce s-a întâmplat asta? Numai după ce L-am resimţit pe Dumnezeu în conştiinţa mea am ajuns să-mi răspund la aceste întrebări. Ei bine, concluzia e că persoana vinovată eram EU iar cel care mă făcuse vinovat era DIAVOLUL.
Acea perioadă a trecut şi mă bucur de asta, dar acum, că-L simt din nou pe Dumnezeu, mi-am rearanjat priorităţile iar notele de la şcoală, invidia, egoismul şi alergarea după cel mai bun loc (vezi: Matei 23.5, Luca 14.7-9) s-au transformat în relaţii de prietenie, altruism, linişte şi, respectiv, PACE. Această PACE nu e precum cea dintre partidele politice care astăzi colaborează iar mâine se critică unul pe celălalt, nu e precum cea dintre două state care fac o alianţă pentru a se ajuta reciproc şi nici măcar ca cea dintre doi oameni care atunci când unul întârzie să se ţină de înţelegere, celălalt începe “războiul”. Această PACE este un dar primit din partea lui Dumnezeu de către cei care aleg să-L asculte şi se străduiesc să împlinească poruncile Lui. Odată ce Pacea lui Dumnezeu te cuprinde renunţi la priorităţile iniţiale, îţi schimbi gândirea şi intri într-o continuă comunicare cu Dumnezeu, cu Cel ce-ţi oferă PACEA.
“Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie” (Isaia 32.17). Aşadar, celui neprihănit i se oferă în dar Pacea lui Dumnezeu iar cel neprihănit, adică acel om care este diferit de lumea întreagă şi caută să facă doar voia lui Dumnezeu, prin pacea pe care a primit-o va avea odihnă şi linişte mereu, iar acestea le va ”împărţi” tuturor. Acel om va da tuturor celor cu care interacţionează ceea ce are, adică ceea ce a primit cadou, gratuit, făcându-i şi pe ceilalţi să simtă şi să dorească să fie şi ei ca şi acel om, să aibă Pacea lui Dumnezeu.
Leave a comment