Fiind copii ai Lui Dumnezeu de multe ori ne întrebăm de ce suferim, şi de ce ni se întâmplă lucruri rele. Adesea uităm că noi având o inimă nouă în Hristos şi aparţinând Lui, toate lucrurile sunt înspre binele nostru. Suferim şi poate provocăm suferinţa fără să ştim. Să nu uităm că misterioase sunt Căile Domnului, şi numai El ştie cursul vieţii noastre. Interpretarea faptelor şi întâmplărilor din viaţa noastră, făcută de noi, este deseori una subiectivă şi repede ne grăbim să judecăm ceea ce ni se întâmplă, fără a privi în ansamblu lucrurile. Aud adesea cum povesteşte lumea că li se întâmplă lucruri groaznice şi neplăcute, dar de cele mai multe ori deznodământul este unul surpinzător înspre satisfacţia lor. În caz de suferinţă multă lume apelează la Dumnezeu, şi El decide să-i ajute, dar de îndată ce problemele lor sunt rezolvate, uită că au cerut ajutorul Tatălui şi pun pe seama lor bucuriile aduse de rezolvarea problemelor. Uităm că suntem nimic fără DumnezeuJ. Trebuie să încercăm să ne oferim cu totul Lui. El asta doreste, să lăsăm toate poverile şi necazurile în Mâna Lui. Atunci vom şti cu siguranţă că, deşi lucrurile sunt aparent neplăcute vor avea o concluzie benefică nouă. Am încercat mereu să-mi impun acest punct de vedere în familie şi în cercul de prieteni. Este greu să convingi lumea de acest lucru, mai ales dacă acele persoane nu sunt întoarse la Dumnezeu. Nu trebuie să disperăm niciodată, Tatăl nostru veghează întotdeauna, şi ne tine în Mâna Lui. O vorbă mi-a plăcut mereu “când Dumnezeu închide o uşă, deschide o fereastră ”
Da…m-am gandit in ultimi ani ca poate e gresit sa tot cer acea confirmare a dragostei lui Dumnezeu ….si cand a venit tot nu am crezut…pentru ca mi-am inchis sufletul catre cei care ma iubesc…
Nu vreau sa spun motivul suferintei mele…l-am spus mereu…acum caut o solutie sa-mi deschid inima unde se sufoca atata dragoste pe care o am de dat….e greu insa !
Apartinem aceleas conditii umane (suntem o scanteie nascuta ca sa sufere – concluziona Iov) si asta ne ajuta sa vorbim aceeas limba in privinta suferintei.
Experimentam, insa, unic felul in care suferim si astfel, vom fi intelesi greu.
Martirii din vremurile biblice spuneau ca “suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare”.
Izbavirea nu o vom gasi aici si nu o vom gasi decat in bratul Domnului. In El izbavirea este deplina.
Sunt 3 ani ca astept sa deschida fereastra…3 ani…simt ca nu mai am speranta,forta ,credinta,….daca Cineva acolo sus nu ma ajuta sunt pierduta definitiv….mi-e mila doar de doua persoane ca le provoc durere zilnic…sotul si fetita…Nu mai cred in ajutorul la nimeni ,si oricine incearca sa imi spuna o vorba de incurajare nu are efect …..astept doar sa vad daca Dumnezeu ma va lasa sau ma va iubi….simt cum ma priveste ,simt prezenta Lui si simt ca ma lasa sa ma zbat ca un peste pe uscat …..IL percep ca pe un spectator la viata mea…e posibil sa gresesc nu zic nu …As vrea sa cred in EL dar nu mai reusesc….
=)) imi place cum gandesti ada !
cum putin?
de la chipul veacului(7) in colo ai scris constant :>
eventual scurt si la obiect – cunosti psihologia vremii: te adresezi unei generatii care n-are timp sa citeasca mai mult de o jumatate de pagina :))
dc scriu eu mereu cel mai putin ? oare chiar asa lenes is ?
Chiar ca ‘misterioase sunt Căile Domnului’–trebuie sa avem curaj sa le urmam (= si din pacate, deseori uitam ca suntem nimic fara El.. ai dreptate
si inca una mare, prin care incapem foarte bine 😀