Suferinţa … sunt multe de zis dar nu sunt destul de experimentat ca să o explic din toate punctele de vedere. Spre deosebire de alţii, obişnuiesc mai mult să explic lucrurile într-un limbaj mai obişnuit, fără cuvinte complicate şi morale filozofice. Din punctul meu de vedere suferinţa poate fi categorisită ca şi una fizică (trupească) sau interioară (sentimentală, spirituală). Ea nu este un lucru, obiect sau acţiune, defapt nici nu sunt sigur care e primul cuvânt ce o caracterizează, dar stiu totuşi că este ceva ce ne bântuie pe fiecare din noi în anumite momente.
Bineînţeles este ceva ce vede Dumnezeu la oricine şi apreciază pe cei ce suferă din pricina Numelui Său. E de înţeles că este ceva prin care nimeni nu vrea să treacă, dar la un moment dat tot vom trece prin ea cu toţii. În viaţa mea, la fel ca în cazul multora, am avut de suferit din multe motive şi a ajuns să devină un element prin care trec zilnic şi la nivel fizic şi la cel interior, o suferinţă de care nu scap şi care mă bântuie de 3 ani consecutivi, e ceva ce nu-i doresc nimănui şi e unul din motivele pentru care sunt aşa tăcut şi solitar. Dintotdeauna mi-am dorit să socializez mai bine şi cu cei de la biserică dar nu prea am reuşit să mă împrietenesc destul, astfel deznădejdea a fost tot mai comună în viaţa mea. Totuşi în ultima vreme mă străduiesc mai mult să fiu mai sociabil, să fiu mai amuzant şi să particip mai mult la lucrurile ce le organizează ei în speranţa că vor observa intenţiile mele. Mă bucur că ştiu că orice suferinţă va fi răsplătită în rai, mai ales că în mare parte sufăr pe plan spiritual. Mai bine o viaţă pământească în suferinţă decât una veşnică în iad. Oricum, am învăţat cum să îmi recapăt credinţa şi nădejdea în Domnul mai ales că versetul care mi-a fost încredinţat înainte de botez era ‘’Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea”. Cât despre ‘’moneda universală’’ a oricărei realizări, da sunt deacord, multe din cele mai mari realizări se obţin prin sacrificiu şi suferinţă, fiind în multe cazuri ‘’cheia’’ spre success.
P.S. Atunci când trecem printr-o aparentă suferinţă, cred că ar trebui să ne gândim la suferinţa lui Isus Hristos pe calvar, astfel ne putem da seama dacă aparenta noastră suferinţă chiar mai e aşa semnificativă cât să o numim suferinţă?
Dumnezeu sa-ti rasplateasca rabdarea care o ai, vlad curajul de a nu te da batut! 🙂
cat despre noi, trebuie sa ne straduim mai mult
Vlad, apreciez sinceritatea ta. Dumnezeu sa ne uneasca pe toti si impreuna sa lucram spre implinirea planului Sau 🙂