Isus calea mea
Doamne eşti lumina zilei pe cale să răsară, eşti apa după care însetează pământul în seceta verii. Apa aleargă înspre vărsare, dar eu alerg înspre Tine, Doamne ca să gust din bunătatea frumuseţii Tale. Doamne, lumina vietii mele…
Îmi umplii viaţa cu binecuvântări şi paharul meu este plin de dă peste el. În umblarea mea pe acest pământ am fost orb, surd şi mut, dar Tu mi-ai deschis ochii să văd. Înspre Tine m-ai condus, înspre calea care eşti. Doamne, adevărul meu…!
Când greul vieţii m-apasă, Tu eşti eliberarea mea, turnul în care mă refugiez şi găsesc adăpost. Eşti steagul meu de biruinţă într-o luptă în care nimeni nu e învingător fără Tine, ci toţi sunt sortiţi morţii…. Doamne, taria mea…!
Doamne, dacă aş avea ceva să-Ţi dau… Doamne, dacă aş putea să-Ţi mulţumesc cu adevărat pentru ceea ce ai făcut pentru mine… Din slavă Te-ai coborât în iesle, în smerenie deplină; ai murit pentru mine când eu nu Te cunoşteam şi ai dat preţ pe sufletul sortit pieirii… Doamne, rascumparatorul meu…!
Doamne, dacă vreau un lucru…vreau ca să Te pot onora prin viaţa mea; să aduc o jertfă la picioarele Tale, inima mea să ardă de bucurie, înălţând slava înspre Tine… Doamne, nepreţuitul meu…!
Dacă greşam, Tu mă iertai şi albă mi-era haina când eram cu Tine. Dar când ispita rea şi blestemată şi-a făcut loc în viaţa mea… o, Doamne, am păcătuit… înaintea Ta. Mi-a fost ruşine şi am fugit; m-am refugiat acolo unde nu trebuia, şi haina mea ce-a fost odată albă… e neagră Doamne şi rea…
Şi am fugit…pân’ la marginile pământului şi m-am ascuns în cel mai adânc puţ…dar Tu Doamne, n-ai vrut să mă uiţi!
M-am zbătut să ies eu singur din acel fior cumplit şi a trecut ceva timp… pân’ să-mi dau seama, să realizez cu-adevarat că dragostea Ta e veşnică, şi Tu iubeşti pe-acei copii ce vin mereu şi-alearga înspre Tine şi când e greu Tu-i iei în braţe şi îi săruţi ca să le fie bine…
Fooarte frumoooos!! Bravo:D
Ce frumos ai scris despre El! Eseul tau emana dragostea pe care o ai pentru El , si e molipsitoare 🙂