“Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.”
Suntem aici, în acest scurt acum. Nu ştim când “acum” va lua sfârşit şi vom fi mutaţi din aici în Acolo, Acasă. Dar ştim că atâta vreme cât suntem aici luptăm. Nu sunt pauze. Nu sunt zile libere. Zi de zi, oră de oră, tot mai mult din eul vechi moare, iluzii sunt dărâmate, credinţa, încercată, se oţeleşte iar Hristos creşte în noi. “Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Acesta e parcursul nostru aici.
Dar nu de puţine ori căderile ne sorb toata puterea. Suntem descurajaţi de inconsecvenţa noastră. Lăsăm sentimentele, stările şi capriciile să ne vânture încoace şi-ncolo. Ochii noştri caută speriaţi “Faţă Lui ascunsă”. Inima nu-L mai simte şi se tulbură. Mintea nu-L mai pricepe şi se afundă în ceaţă. Mai eşti Tu aici şi acum? Mai e valabil acel “din slavă în slavă”?
Da, dragostea Ta nu se mută niciodată de la noi! Nimic, niciodată nu ne poate despărţi de Tine, Emanuel! În momente ca acestea ne aducem aminte de Credincioşia Ta, căci Tu ai fost, eşti şi vei fi o Stânca tare. Tu ne laşi pacea, ne dai pacea Ta… nu cum o dă lumea, doar în belşugul succesului, ci ne-o dai să nu ni se tulbure inima chiar şi în cele mai lipsite de speranţă momente. În Tine avem pace în ciuda necazurilor din lume, căci Tu ai biruit lumea. Ai supus-o la picioarele Tale. Şi cu orice ne-ar ataca, nu poate face decât ce-i permiţi Tu. Iar Tu îi permiţi să lucreze împreună cu toate lucrurile spre binele nostru: spre desăvârşirea noastră. Da, noi credem în controlul Tău. Şi această credinţă ne dă toată bucuria şi pacea cu care ne umplii Tu, Dumnezeu al speranţei, ca prin puterea Duhului să fim tari în speranţă. Şi uitându-ne ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, nu ne pierdem inima şi nu cădem de oboseală ci ajungem să socotim că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. “Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi” şi “ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El pentru că Îl vom vedea aşa cum este”. Ce poate da mai multă pace decât încrederea în această promisiune a Lui!
Da, legământul Tău de pace nu se poate clătina! 🙂
Leave a comment