Omul care m-a fermecat…
E atât de frumos, sunt sigură de asta, chiar dacă nu L-am văzut; dar am văzut lucrările Lui minunate în viaţa mea…
El e desfătarea şi bucuria inimii mele. E Cel care lipeşte inima mea de inima Lui, e tărie şi sprijin pentru ea.
Mi-a dat înţelepciunea Sa, pentru a putea întotdeauna să fac voia Lui, iar dacă greşesc, să pot veni cu părere de rău înaintea Lui. Mi-a dat tărie să pot vesti minunile Lui printre oameni, ca şi alţii să Îl cunoască pe adevăratul Dumnezeu. Mi-a dat înţelepciune, să văd ce este bine şi ce este rău, şi ce cere El de la mine, ca apoi, să pot împlini planul Lui în viaţa mea.
Tot El e acela care a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Aleg să Îl urmez pe Isus, să trăiesc după cum El a trăit: în credinţă şi supunere totală Lui Dumnezeu, devotat Tatălui Său; pentru ca apoi, să ajung la Tatăl. El să fie un model de viaţă pentru mine, un indicator care arată către Dumnezeu, o cale ce mă va duce în Împărăţia singurului Dumnezeu adevărat.
Când lumea aceasta mă acoperă cu negura, problemele şi disperarea ei, mângâierile Lui îmi înviorează sufletul. Când piciorul mi se clatină, şi nu pot merge drept pe cale, El este Acela care porunceşte îngerilor Lui să mă păzească, şi bunătatea Lui mă sprijineşte. Ajutorul meu este doar El, acel ajutor care nu lipseşte niciodată.
Isus e Omul care m-a fermecat, şi totuşi nu a făcut nici o magie pentru asta. El a venit şi s-a născut într-o iesle, unde nici un rege nu s-ar fi născut, dar El a făcut-o. A crescut, şi a devenit ca unul dintre noi, simţind greutăţile, lipsurile, dar şi bucuriile vieţii, ca mai apoi să simtă durerea morţii, dându-şi viaţa în locul meu şi al tău, şi oferindu-ne viaţă veşnică, chiar dacă nu am meritat. De aceea voi trăi devotată şi credincioasă “Omului care m-a fermecat”.
Imi place mult cum ai scris asta : “Isus e Omul care m-a fermecat, şi totuşi nu a făcut nici o magie pentru asta.” 🙂
Fii binecuvantata !