Vă salut pe toţi prietenii mei şi slujitori ai Dumnezeului Preasfânt cu multă pace şi mă bucur că am din nou ocazia să-mi exprim gândurile prin această temă foarte inspirată. Deşi nu sunt chiar atât de departe precum alţii, tot nu mă simt în largul meu, tot nu mă simt ca acasă. Deşi toţi vorbim aceeaşi limbă tot sunt ca un străin prin locurile de aici. Deşi sunt biserici la fiecare a treia stradă, totuşi parcă cea mai bună e cea de acasă.
Cât despre oraş, Timisoara e cel mai frumos oraş din România pentru mine, însă cu fiecare zi care trece, parcă îşi pierde din frumuseţe. Poate pentru că încep să mă obişnuiesc cu el sau încep să văd şi părţile mai puţin frumoase sau, poate e doar o părere…:-?? (bine ar fi). Nu-mi place că e foarte mare şi-mi ia mult timp să-l străbat dar slavă Domnului că sunt buse, tramvaie, trolee şi piste pentru biciclete pe oriunde 😀 (îmi mai trebuie doar bicicleta şi totul e super). Oricum pentru cei care sunt interesaţi, e deschis pentru recomandarea mea.
Studenţia la Politehnică e frumoasă dar grea, însă partea bună e că începe să-mi placă. E plăcut sentimentul pe care îl ai atunci când profesorul te ia cu “domnul inginer” şi te stimulează să ajungi acolo unde zice, dar cel mai urât lucru e alergarea după “a fi cel mai bun” şi implicit mândria. Este foarte încurajată concurenţa iar impulsurile primite din partea profesorilor în acest sens îţi dau un puternic sentiment de mândrie care te izolează de colegi.
Partea cu colegii e ceva frumos şi tare tare interesant pentru că: dacă la început “fusei” un străin adus “dân” “şielălalt” colţ de ţară, acum “mi-s” un punct material împreună cu ceilalţi, formând un întreg. Da, am încercat să reproduc unele expresii ale celor aduşi de valul studenţiei la Timişoara cu o mică excepţie: Andrian, colegul de peste Prut căruia, oricât aş încerca, nu reuşesc să-i imit graiu’ ;)) .
Încă o parte bună ar fi colegii cu care împărtăşesc aceleaşi simţăminte pentru Dumnezeu. E plăcut să ştii că eşti mai apropiat de ei decât e distanţa dintre locuinţele voastre şi că te poţi închina împreună cu ei aceluiaşi Dumnezeu,
În legătură cu închinarea, mie mi se pare puţin cam prea libertină, cam prea carismatică (ar fi bine să fie doar o părere de-a mea şi să mă înşel) însă de exemplu: dacă la penticostali regula e ca toate fetele şi femeile să aibă capul acoperit şi la baptişti doar femeile căsătorite, aici prea rar găseşti câte o babă sau, şi mai rar, o femeie măritată cu capul acoperit. Eu sunt mai introvertit iar când am mers la diferite biserici mici am rămas surprins de primirea rece şi indiferentă a unui “străin” şi, contrar, de importanţa acordată celor mai înstăriţi şi mai “cu vază” din biserică, vizibilă de la o poştă. Nu ar trebui sa fie aşa, măcar printre noi. Poate se va zice că sunt prea îngust, dar am dat doar câteva exemple aleatorii de “sarea şi lumina lumii” (Doamne fă să fie doar o iluzie de-a mea!). Ştiu că nici eu nu sunt mai bun, dar concluzia pe care vreau să o dau prin aceste cuvinte e că: mai bine e la noi, mai bine e acasă.
“De aceea preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.”(1Corinteni 15.58)
eu nu ma refeream la religie , ci la “noi in biserica” fata de alta biserica evanghelica , si mandrie in nici un caz . GBU ;))
andrei, ai grija, ca asa zic si ortodocsii.. dar oricum, diferenta e ca poate tu o spui din dragoste pentru frati, nu din incapatanare izvorata din mandrie, cum fac altii. GBU 🙂
Poate ai ajuns departe, ca sa descoperi singur ca nici regulile de la penti nici cele de la bapti nu au viata in sine, ci numai Hristos in noi.
Inchinarea “putin cam prea libertina” este intr-adevar enervanta.
Si vine iarna, iar iarna, toate orasele prind viata, si sunt mai frumoase decat inainte. O sa redescoperi Timisoara, imediat:D
Marinel, sunt convins că frumuseţea Timişoarei păleşte un pic acum că se veştejesc fruzele şi florile dar o vei redescoperii din nou la primăvară.
Faptul că-ţi place şcoala aleasă este cel mai important lucru, cu celelalte te vei obişnui.
A.. şi să nu uit: ţine legătura cu “Respir” şi recomanda-o.
foarte bine zis marinel tot mai bine e la noi in biserica indiferent cate parti rele ar avea