“Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţa cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele” (George Eliot)
Oamenii sunt în esenţa lor fiinţe sociale. Putem trăi singuri, însă nu cu adevărat fericiţi şi întregi. Nu putem creşte armonios fără dragoste, sprijin, fără să ştim că suntem acceptaţi şi doriţi împreună cu ‘contraindicaţiile’ noastre.
El ne cunoaşte aşa de bine şi a avut grijă de această nevoie a noastră iar pe lângă promisiunile Lui extraordinare şi prietenia Sa incontestabilă, ne-a dăruit oameni speciali, ca prietenia să fie ceva mai ..palpabilă J
Cred că prietenii sunt una din modalităţile prin care El ne ia în braţe când avem aşa mare nevoie.
Face atât de mult să ştiu că oricât de dificilă aş fi într-o zi ploioasă este cineva care îmi priveşte sarcasmul şi ironia ca lucruri amuzante, ca şi calităţi. Indiferent de cât de aproape de fund mi s-ar fi scufundat corăbiile, pe cel puţin una tot o scoate la suprafaţă (de obicei pe cea de care am cea mai mare nevoie să îmi lumineze puţin ziua). E atât de bine să faci planuri în 2, cu un prieten apropiat, să-ţi legi viitorul şi amintirile frumoase ce vin de la el sau ea. Să îţi închei cea mai întoarsă pe dos zi cu o plimbare care o schimbă într-una excelentă făcând planuri de viitor, creionând vise, ţeluri, gândind la trecutul cu amintiri frumoase şi rateuri care toate au ieşit cum a trebuit să iasă. Cu toate că ziua fusese aşa urâtă, intram în casă cu un sentiment de împlinire, cu certitudinea că toate au fost bune şi aşa vor fi. Cu toate că poate credem despre o problemă că ” vai, mă omoară mama! ” , nu mai pare aşa mare scofală după ce o împarţi cu un prieten şi se oferă să o scoateţi la capăt împreună.
Având prietenii, ştii că întotdeauna ai pentru cine să mulţumeşti, de cine să te bucuri. Este întotdeauna cineva căruia să-i încredinţezi toate nimicurile care ţi se întâmplă. Cu ei exersezi răbdarea, toleranţa , dragostea şi iertarea. Creşteţi separat, dar totuşi împreună. Niciodată nu durează mai mult de 5 minute să reveniţi pe aceeaşi lungime de undă iar subiectele de conversaţie nu se termină.
E tare plăcut să poţi să începi o propoziţie cu “Mai ţii minte atunci..?” şi să nu fie nevoie să dai detalii, pentru că prietenul tău ştie deja cum, când, unde, ce, de ce şi cu siguranţă îşi aminteşte cu la fel de mult drag ca şi tine J
Alături de un prieten adevărat, este cu neputinţă să ajungi la deznădejde, iar El e prietenul nostru cel mai bun pentru că ne-a dat prieteni J
(God, mama, tata, Alecs, Andrei, Manu, Cristi, this is for you guys >:D<)
Leave a Reply