DK story

(De reţinut: Am să fiu subiectivă!)

Danemarca este o ţară foarte modernă, aş îndrăzni să spun, poate chiar mai modernă decât Statele Unite. Aici bărbaţii duc cărucioarele cu copii, femeile beau şi ele “cât cuprinde” iar homosexualii se căsătoresc legal (dar nu în biserică). Este o ţară cu un nivel de trai foarte ridicat, iar un salar mediu la un muncitor full-time e mai bine de 2000 de euro.

În primul rând am sa vorbesc despre învăţământ, pentru că e mai relevant aici :). Ca să aplici, îţi trebuie un dosar, şi să fiţi foarte atenţi la deadline-uri pentru a trimite actele traduse pe e-mail. Activităţile extraşcolare, diplomele etc sunt importante, dar ce e foarte important e scrisoarea de intenţie şi recomandările. Pe ei îi interesează în mod deosebit ce ai tu de spus, care sunt motivaţiile tale şi cât de hotărât eşti. Sfatul meu: nu aplicaţi prin Hakes/Smartbrand sau alte organizaţii. Aplicaţi singuri: nu trebuie să plătiţi taxe fantomă, şi nu rămâneţi pe dinafară, pentru că verificaţi voi înşişi ce se cere. Procedura este destul de simplă şi nu merită să dai 70 de euro doar pentru că trimit ei actele în locul tău (că altceva nu fac, nu te ajută nici măcar cu cazare).

Cât despre sistemul de învăţământ: faci ce ţi se cere şi eşti prezent la ore => poţi să iei examenul (oricum eu mai am până la primele examene). De când am venit aici nu am avut de învăţat niciun cuvânt pe de rost, ideea e că cititul, care e foarte mult, trebuie făcut în mare, nu se iau cuvintele la rând. Profii sunt foarte de treabă, dar nu se tolerează întârzieri cu assignment-urile (care sunt foarte faine) şi cu alte chestii.

Danezii sunt deschişi pentru alte naţionalităţi, deci sunt interesaţi de universitatea internaţională. Și aşa se face că din 90 de studenţi din profilul la care sunt eu, 80 sunt danezi, iar restul internaţionali. Dar asta depinde de la profil la profil. Colegii mei danezi, ca şi majoritatea de altfel, sunt foarte primitori, deschişi şi de treabă. Problema e când se apucă şi vorbesc pe daneză între ei în jurul tău. Dar e ceva normal, e limba lor.

Atenţie: Nu se aud danezi vorbind engleză între ei: se vorbeşte daneză. Nici măcar pe manualul de instrucţiuni al cartelei Pre Pay nu vezi nimic scris în engleză. Engleza e doar o limbă internaţională pe care majoritatea dintre ei o ştiu. Limba daneză nu se aseamănă deloc cu germana la pronunţie, are însă multe cuvinte şi expresii împrumutate de la nemţi. La gramatică seamănă cu engleza, doar că e mult mai simplă (de ex, ei nu conjugă verbele). Problema e că pronunţia e foarte grea, şi nu spui ce citeşti, ci sunetele sunt foarte diferite şi variază de la un caz la altul. Pot să spun că germana sună mult mai curat decât daneza. Oricum, sunt cursuri gratuite de daneză pentru oricine reuşeşte să îşi facă CPR (sau rezidenţă).

Danezii zâmbesc foarte des, chiar şi necunoscuţilor din autobus, încât atunci când am realizat că eu zâmbesc foarte rar oamenilor din jur, mi-a fost ruşine. Mi-am dat seama de cultura mea, a noastră, a românilor, în care zâmbetul e doar ceva redundant de multe ori. Am fost şocată să văd cât de puţin suntem noi obişnuiţi să zâmbim. Aici se mulţumeşte şoferului din autobus atunci când se coboară, se aşteaptă la linia galbenă de jos înainte să se deschidă uşa autobusului, iar până şi boschetarii îşi compostează biletul. Ca să nu mai vorbesc de regulile din trafic care sunt foarte respectate. Aaa, şi încă ceva: la facultatea la care sunt eu şi care are aprox 8000 studenţi sunt doar vreo 15-20 de locuri de parcare pentru maşini, în rest curtea e împânzită de biciclete pe timpul zilei. Studenţii (şi cei danezi) nu au maşini în general.

Costuri pentru studenţi

Întâi vreau sa rectific puţin ce a zis Cristi: într-un an numai cărţile te costă aproximativ 700 de euro, ca să nu mai zic de alte necesităţi legate strict de şcoală: papetărie, abonament la imprimantă;… şi alte o mie de taxe care sunt mai mult sau mai puţin utile – asta pentru că în universitatea internaţională (cel puţin în Århus) organizatorii săptămânii introductive fac reclamă la o grămadă de lucruri, activităţi şi alte chestii in cadrul universităţii, care bine-nţeles toate costă. Dar nu sunt obligatorii şi nici necesare, iar dacă plăteşti pentru tot ieşi la 500 de euro numai pentru primele zile.

După cum a zis şi Cristi, un român are puţine şanse să studieze în Danemarca susţinut cu bani din România, costurile sunt cam mari. Doar ca să vă faceţi o idee: chiria pe un apartament cu 2 camere în oraş e cam 1000 de euro, un Ketchup e peste 2 euro, un Tic Tac e de 3 ori mai scump ca la noi, iar un fular la preţ mediu costă peste 50 de euro. (le-am ales randomly 🙂 ). În rest, despre cazare a zis Cristi mai multe.

În legătură cu joburile, a lucra 4 ore pe zi în curăţenie (îmi cer scuze lui Cristi 🙂 ) nu prea e posibil, dacă vrei să ţii pasul cu şcoala aşa cum fac studenţii danezi. Și ei lucrează, dar ca vânzători, ospătari şi alte munci mai relaxante. Eu una ştiu ce înseamnă aici munca în curăţenie şi nu e de glumit. După ce faci 4 ore curăţenie într-o şcoală, ajungi acasă rupt, iar datoria pentru şcoală şi cursul de daneză cine le mai face? Problema e că dacă nu ştii daneză, alte joburi prea rar se găsesc până şi aici în Århus, darmite în Aalborg, unde posibilităţile lasă de dorit. Dar nimic nu e imposibil. Domnul se îngrijeşte 🙂

Acte

Ca o completare la cercul închis de care zicea Cristi: ca să ai un job, în mod normal nu îţi trebuie act de rezidenţă sau CPR, trebuie doar să ai contract. Și nu este legal ca angajatorul să îţi ceară rezidenţă înainte să îţi facă contractul. Ea se face pe baza contractului. Oricum, majoritatea angajatorilor cer rezidenţa candidaţilor, exceptând hăruiţii de care s-a îndurat Domnul în privinţa asta. Sistemul a început să se schimbe de curând, şi devine şi mai închis decât era.

Biserici

Majoritatea bisericilor sunt protestante, iar ceea ce se întâmplă în ele e chiar frumos. Totuşi, în unele e o uşoară senzaţie de show, iar unii îşi permit poate mai multe decât ar trebui. Oricum, partea bună e aceea că şi cei care nu cred sunt foarte deschişi. Cei care nu merg la biserică sunt foarte mulţi, din 30 câţi suntem în clasa mea, sunt doar eu şi un coleg care credem în Dumnezeu, iar colegul care susţine că crede, e gay.
În orice caz, este o biserică internaţională în Aalborg, un oraş la 150 km distanţă de Århus, unde pastorul Lee (american) face o treabă excelentă, împreună cu Domnul şi cu Scriptura. Oamenii sunt mai aproape de Biblie şi sunt aşa de simpli şi de sinceri acolo, mai ales în închinare. Nu se pune accentul pe formă, ci pe conţinut. E diferit de ceea ce am văzut aici, în Århus.

În orice caz, Danemarca e o ţară superbă, până şi culorile sunt aşa de vii aici (poate datorită atmosferei, climei etc), şi până şi ploaia a început să îmi placă! Nu plouă foarte mult, vremea e schimbătoare, iar norii trec pe cer ca avioanele :).

Faceţi bine şi încercaţi varianta asta, dacă Domnul vă deschide oportunitatea. Bless you!

Luisa Pascu