Despre bucurie

“Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare: Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa” (Iacov 4:9,10)

 

Cum!? Se poate ca în Biblie să scrie aşa ceva!? În aceiaşi carte în care suntem îndemnaţi : “Bucuraţi-vă într-una!” să ni se zică să ne prefacem bucuria în întristare? Aşa spune Iacov. Ne dăm seama de aici că uneori trebuie şi să renunţăm la bucurie. Uneori vrem să trăim în neprihănire şi sfinţenie nu pentru Isus ci mai mult pentru noi (adică ştiu că mie mi se mai întâmplă). Am vrea să fim smeriţi ca să fim cei mai buni, ca să ieşim noi în evidenţă. Când încercăm să trăim aşa nu o să reuşim ci vom eşua mereu. Ce nevoie ar avea Regele universului de câteva fapte bune. Mai mult decât are nevoie Isus de faptele noastre bune, avem noi nevoie de El. E mai bine să ne simţim ticăloşia, să ne întristăm şi să plângem, să stăm smeriţi lângă Isus şi atunci El ne va ajuta să fim bucuroşi!

 

După ce a înviat Isus le-a întâmpinat pe femei şi le-a spus: ””Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picoarele, şi I s-au închinat ”(Matei 28:9). Femeile I-au cuprins picoarele şi au fost bucuroase.
Dar cum de au fost bucuroase cu picioarele Domnului Isus? Isaia 52:7 spune: ”Ce frumoase sunt pe munţi, picoarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picoarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!””şi Isus aduce veştile cele bune, mântuirea şi pacea!

Chiar şi stând numai lângă picioarele Lui putem fi bucuroşi şi putem să ne bucurăm chiar şi atunci când nu ne putem distra ;).  

 

 

Gabi M