‘Te rog nu lăsa să mi se întâmple asta!’
Şi nu păţeşti nimic. În caz că nu ai uitat deja, Îi mulţumeşti rapid şi îţi reiei drumul. Însǎ ceva te macină, ceva îţi creează revoltă împotriva Lui. Atâtea întrebări la care nu ai găsit răspunsul. Atâtea lucruri neînţelese. Însǎ preferi sǎ porţi acea mascǎ mereu, deşi te oboseşte… Îi spui cǎ Îl iubeşti deşi nu e adevǎrat, cǎ eşti de acord cu El deşi nu eşti.
Nu îndrǎzneşti sǎ vorbeşti cu El pe faţǎ, nu ai puterea sǎ Îi spui necazurile, frustrǎrile, faptul cǎ eşti supǎrat pe El (chiar dacǎ ştii cǎ nu ai dreptul). Fii sincer…. Recunoaşte nevoia Ta de El şi El te va ajuta… e în puterea Lui!
‘Fie ca eu, cel adevǎrat sǎ vorbesc. Fie ca Tu ,cel adevǎrat sǎ fii Acela cǎruia îi vorbesc.’ (C. S. Lewis )
Suntem cele mai privilegiate fiinţe de pe Pǎmânt! Cum ar fi dacǎ personajele unui roman ar putea sǎ vorbeascǎ cu autorul acestuia? Cum ar fi dacǎ sculptorul ar da viaţǎ lucrǎrii mâinilor lui? Cum ar fi dacǎ acesta ar pune o parte din sufletul sǎu în sculptura? (Cum ar reacţiona oare acest omuleţ de lut în momentul în care ar conştientiza marele dar care i s-a fǎcut?)
Creatorul Universului ne-a dat viaţa prin suflarea Sa şi prin Fiul Sǎu El ne dǎ şansa sǎ ne apropiem de El, sǎ îi cerem ajutorul! Ar fi aşa de bine dacǎ am vedea mereu lucrul acesta (cu ajutorul Lui putem J).
“Dacǎ veţi cere ceva în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:14)
anca.. e o adevarata revolutie in ce ai scris acolo.. chiar suntem prefacuti.. si ne prefacem ca Il iubim cand de fapt suntem de-a dreptul mahniti pe El.. daca am recunoaste ca suntem suparati pe El atunci El ar rezolva problema in noi.. dar pana nu recunoastem efectiv nu vrem sa-I dam voie sa intervina.. sa calmeze furtuna din sufletul nostru. problema e dupa ce am recunoscut, cum ajungem la minunea eliberarii?? prin credinta.. off si e atat de greu.. Doamne da-ne credinta
ahh, you fighter! > : D <