Dacă o mână de oameni se roagă, dacă intră în starea de rugăciune şi în mod aparent nefolositoare, ei transformă universul prin simpla lor prezenţă, prin însăşi existenţa lor. (Olivier Clement)
Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu, omul nu se uneşte cu El doar pe sine însuşi, ci îi uneşte cu El şi pe ceilalţi; el devine un inel de legătură între Dumnezeu şi creaţie, între lumea divină şi cea naturală. Predându-se liber lui Dumnezeu, voinţa omenească nu este mistuită de El, ci este asociată ei şi devine o forţă nouă, divino-umană, în stare să facă lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor.
Rugaciunea… Pentru unii este o formalitate, un lucru pe care îl fac zi de zi fără să conştientizeze că rugăciunea este modalitatea de a putea comunica cu Dumnezeu. Biblia ne spune să nu facem acest lucru:
“Când vă rugaţi nu faceţi ca ipocriţii cărora le place să se roage pentru a fi văzuţi de oameni. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este ascuns şi Tatăl tău care vede în ascuns îţi va răsplăti.”
Rugăciunea este credinţa în acţiune. Este cea mai puternică formă a gândirii. Oricât de interesată ar fi rugăciunea, ea apropie creatura de Creatorul său şi din acest scurt contact, fiinţa devine mai bună şi mai purificată. Comunicarea dintre Dumenzeu şi om nu este o pură iluzie: ea s-a stabilit odată cu prima noastră respiraţie şi nu a fost niciodată întreruptă. La un moment dat ea a produs rugăciunea.
În următoarele rânduri aş dori să prezint 3 etape ale rugăciunii:
- Prima: omul adresează rugăciuni având ca scop bunurile terestre, obţinerea de avantaje materiale: îmbrăcăminte, bani, succes în afaceri, etc.
- În a doua intră rugăciunile de creştere spirituală, de forţă, de înţelegere, cerere de lumină interioară
- A tria prezintă rugăciunile care nu cer nimic: ele constau în meditaţie asupra perfecţiunii divine, adorare şi comuniune cu Dumnezeu.
Adevărata rugăciune nu este cerşetorie, ci dragoste, încredere, dăruire; legătura dintre Tată şi Fiu. De aceea, rugăciunea înseamnă pace interioară, linişte, încredere şi aşteptarea liniştită a răspunsului.
“Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi adevăr fiindcă astfel de închinători îşi doreşte Tatăl. Dumnezeu este duh şi cine se închină Lui trebuie să se închine în duh şi adevăr“. (Ioan 4:23, 24)
Leave a comment