Bunătatea – dăruire şi renunţare
De multe ori mă gândeam la ce presupune bunătatea, la auzirea frecventei exclamaţii: “Este un om bun!”. Şi primul gând care răsare în mine este că un act de generozitate e sinonimul perfect pentru aceasta…. însă sub “influenţa” Duhului lui Dumnezeu am înţeles că bunătatea este o calitate care implică multă dăruire şi chiar renunţare la eul nostru.
Analizându-mi propria persoană, am ajuns la concluzia că nu mă ridic la nivelul aşteptărilor lui Dumnezeu în ceea ce priveşte această calitate în mine şi că aveam o imagine distorsionată despre ce înseamnă a fi cu adevărat un om bun. Departe de mine gândul de a întoarce spatele fratelui meu când îmi cere bani; când vine vorba de a-l ajuta pe prietenul meu să-şi facă tema… nici nu se pune problema; mă intersectez cu un om sărac îi întind câte 1 leu, evident; sar în ajutorul cuiva când POT să îi ofer ce are nevoie. Însă toate lucrurile astea nu mă cataloghează ca fiind un om în care domneşte bunătatea.
Şi lasă-mă să îţi spun acum cine este Bunătatea desăvârşită şi cum vorbeste Isus despre inima din care ea izvorăşte. În Luca 6:27-36 Isus enumeră actele de milostenie care pornesc dintr-o dragoste necondiţionată, astfel că adevărata bunătate presupune încălcarea propriei mândrii: “Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămasa”, călcarea în picioare a firii mele lumeşti în favoarea celui de lângă mine “Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă urât cu voi”, dar mai mult decât atât Isus întreabă: ”Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.” astfel că bunătatea nu înseamnă numai să-l ajuti pe cel pe care-l iubeşti, ci dimpotrivă, presupune zdrobirea eului şi a orgoliului tău pentru a-i sluji celui care te urăşte. Greu, nu?
Să ne imaginăm o scenă în care “insuportabilul” din prima bancă pe care nu-l tolerezi de când a început şcoala, pentru că te face de ruşine în fiecare oră, rămâne fără încălţăminte, din cauza crizei financiare care a afectat veniturile părinţilor lui. Iar tu ai primit mult aşteptaţii bani pentru aţi cumpăra VANS-urile mult visate. Renunţi tu la dreptul tău şi la împlinirea ta dându-i banii fără să-i pretinzi înapoi? ”Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care vă aşteptaţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine?”. Hai să îţi spun eu raspunsul: Nu o faci, pentru că e prea greu să renunţi la ce ai mai drag, sau la visul tău, pentru cel care îţi întoarce spatele de fiecare dată (şi din punct de vedere lumesc pare un gest perfect normal, dar Dumnezeu nu este de acord) şi mai mult decât atât, îţi dai ultimii bani pentru a-i cumpăra “rivalului” tău încălţăminte? Să fii bun presupune să te laşi pe tine pe dinafară pentru a-l ajuta pe celălalt.
Este o luptă pe care o purtăm cu însăşi firea noastră, depunând eforturi mari (de aceea spuneam că nu e chiar aşa de uşor să fim buni), dar vreau să îţi spun că merită, pentru împlinirea noastră, nu mai vorbesc de cei din jur. Dacă suntem dispuşi să uităm de “dreptul” nostru pentru celălalt, Dumnezeu care e cea mai bogată persoană, nu numai că va aprecia gestul acesta şi renunţarea la EU (eul meu), ci ne “va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se varsă pe deasupra. Căci cu ce veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”
Problema noastră a celor care ne considerăm demni de apelativul BUNULE este că, această comoară se manifestă într-o limită destul de uşor de atins, iar EU – nu poate rămâne pe dinafara sub nici o formă.
Privind la Creatorul nostru care dintr-o dragoste infinită , prin bunătatea Lui NECONDIŢIONATĂ a renunţat la EL şi la SCUMPUL SĂU FIU, pentru nişte neînsemnaţi ca noi, n-am mai avea nevoie de alte argumente ca să ne dăm seama că mai avem de lucrat la atitudinea noastră şi am cădea pe genunchi, cerându-i Tatălui care revarsă peste noi ZI DE ZI bunătatea Lui, fără vreun merit, să ne umple ca pe nişte râuri limpezi, pentru ca mai apoi să o oferim din plin semenului nostru.
Sper ca Dumnezeu să ne motiveze pe fiecare în parte să dorim să ne asemănăm Lui tot mai mult, pentru că răsplata noastră “este mare în ceruri” şi pe pământ deopotrivă! 🙂
Uau cum de n-am vazut pana acuma articolu asta:(:| Domnu sa te binecuvinteze deci chiar super.A pus multa intelepciune in u Domnu;) Bunatate= daruire si renuntare. Genial… oare dc mai stam?:) Si pe langa asta dai fara sa te astepti la ceva in schimb… f f fain… tot numi vine sa cred ca n-am vazut articolul asta pana acuma:P