Timpul trece, oamenii se schimbǎ, lumea se schimbǎ… totul se schimbǎ, doar El rǎmâne acelaşi, la fel de îndurător, la fel de iubitor. Astfel cǎ şi viaţa ei se schimbǎ la un anumit moment, însă schimbarea e radicală, căci tot ce era ea înainte de acel moment, toată viaţa ei, toate principiile, gândirea, comportamentul, percepţia asupra vieţii … totul moare şi o fiinţă nouǎ ia naştere în trupul ei, o fiinţă curǎţitǎ de sângele Mielului, cu o gândire nouǎ, mai bunǎ, mult mai bunǎ. Atât de repede s-a petrecut totul, cǎ nici nu a observat cum s-a întâmplat schimbarea. El i-a oferit dragostea Lui şi i-a deschis ochii, vǎlul a fost luat.
Însă aceastǎ shimbare nu putea trece neobservată de lumea din jurul ei (familie, prieteni, colegi).
Este la început, o aşteaptă o sumedenie de lucruri care trebuie însuşite şi învǎţate. Timpul trece şi ea acumulezǎ tot mai multe informaţii, învaţǎ tot mai multe lecţii, pe scurt, descoperǎ ce înseamnǎ sǎ fii copilul Lui Dumnezeu. Şi uite aşa a venit timpul sǎ experimenteze şi suferinţa, un lucru foarte ambiguu pe vremea aceea pentru ea. Când schimbarea a avut loc, o rupturǎ s-a declanşat între ea şi familia şi prientenii ei; şi a făcut o greşeală foarte mare: a tǎcut. Nu a încercat sǎ le explice ce se întâmplase cu ea şi astfel situaţia s-a agravat în timp, s-a îndepărtat mult de cei dragi. Astfel, stǎ astǎzi uitându-se cum ei îşi duc viaţa fǎrǎ El, şi acest lucru doare, doare pentru cǎ ştie cǎ e egoista care nu le-a împǎrtǎşit şi lor experienţa pe care a avut-o cu Domnul Isus; doare pentru cǎ ştie cǎ şi ei ar fi putut sǎ se bucure împreunǎ cu ea de dragostea Lui şi nu ar fi fost nevoitǎ sǎ-i vadǎ cum se bǎlǎcesc azi în mocirlǎ.
A trecut prin multe, iar acesta e una din întâmplǎri. Pe pe parcurs a învǎţat cǎ El o zideşte prin suferinţǎ şi prin suferinţǎ El îşi aratǎ iubirea.
Te-am recunoscut in spatele persoanei a lll-a. Felul fascinant in care schimba Dumnezeu este ceva cu care nu ma pot obijnuii. Nu-i numic mai maret decat sa suferi intr-un mod care-i dupa voia lui Dumnezeu.
El e cu noi 🙂
fain eseu;)
si cel mai important, a invatat ca umblarea ei trebuie sa fie prin credinta:)
>:D<