De la greci citire
Încep aceste rânduri în speranţa că voi reuşi să scriu un articol ce vă vorbeşte despre speranţă. Nu ştiu dacă voi reuşi. După ce veţi termina de citit veţi putea concluziona singuri dacă scopul a fost atins sau nu. Deci să începem.
Îmi place foarte mult unul din miturile greceşti, şi anume cel referitor la cutia Pandorei. Se spune că după ce cutia Pandorei a fost deschisă în lume au pătruns toate relele posibile şi imaginabile, iar cel din urmă rău a fost speranţa. Imaginea aceasta mi se pare pe deoparte corectă, iar pe de alta, complet eronată. Speranţa te poate face să continui în relele pe care le săvârşeşti, în minciunile pe care le spui, în modul imoral de viaţă pe care îl trăieşti. De ce spun asta? Simplu. Poţi să furi sperând să nu fi prins. Poţi să minţi mereu sperând să fii crezut. Poţi să păcătuieşti sperând că vei trece de partea în care Dumnezeu te va judeca. O astfel de speranţă are o răutate intrinsecă pentru că te duce în auto-amăgire. Din acest punct de vedere grecii au avut dreptate.
Însă mai există cel puţin un punct de vedere, şi anume perspectiva creştină. Isus=Speranţă. Atât. Ecuţia se opreşte aici. E simplă. E concretă. E clară. E adevărată. Nu ai nevoie de multă teologie, nici de studii aprofundate. Ai nevoie doar de credinţă.
Domnul să ne binecuvânteze cu o viaţă trăită cu speranţă şi certitudine.
Leave a comment